INTERVIUL LUNII: PICTORUL, PSIHOLOGUL, OMUL - PAUL BĂTĂIOSU


Într-o frumoasă zi de iarnă am avut plăcerea de a-i cunoaşte pe pictorul Paul Bătăiosu şi pe soţia sa Julieta. Lucrările domnului Bătăiosu, expuse în livingul spaţios, denotă un simţ echilibrat pentru imagine şi culori, o transparenţa a ideii, forţă şi non-conformism. Soţii Bătăiosu, răspândesc în egală măsură armonie şi ceva familiar, prietenesc, firesc. Cu toate acestea, pregătindu-mă să vin la el, am avut anumite reţineri. Simţeam în spatele deschiderii sale un caracter ferm, o stăpânire de sine pe care ţi-o dau reuşitele în viaţa personală şi profesională şi mă întrebam: oare nu cumva îmi va fi greu să orientez convorbirea pe un curs dorit de mine cu un astfel de om? De la primul schimb de replici temerile s-au spulberat.

Dacian Loi: Domnule Paul Bătăiosu, care postură aţi vrea să o descoperiţi cititorilor ziarului Jurnalul de Huedin? Pictorul Paul Bătăiosu, omul Paul Bătăiosu sau psihologul Paul Bătăiosu?

Paul Bătăiosu: Toate trei la un loc. De ce? Pentru că prin definiţia lui, prin nativul lui, orice om le poate îngloba, la un moment dat, pe toate. Dacă vom săpa în adâncul sufletului vom descoperi multe calităţi şi abilităţi în fiecare om. Trebuie doar să ni le descoperim noi înşine. Ai înşiruit în întrebare: pictor, om, psiholog. Extrapolând calitatea de pictor în cea de artist, vei constata că în fiecare om trăieşte un mic artist. Bineînţeles cu calităţi mai mari sau mai mici, dar există în stadiu latent o latură artistică în fiecare. Referitor la psihologie, surprinzător este faptul că ea reprezintă o activitate cunoscută încă din vremea Imperiului Roman, ea sălăşuieşte în noi într-un mod primar. Oamenii exprimă păreri, câteodată în contradictoriu, într-o discuţie simplă sau chiar în una mai elaborată, nefăcând de fapt altceva decât să încerce, prin propriile metode, să influenţeze modul de gândire a celor din jurul său. Aceasta este psihologia în stare pură. Dar eu nu mă consider psiholog. Am studiat psihologia pentru a descoperi tainele filozofiei. Paradoxal, înainte de a fi pictor şi psiholog, sunt om. Spun paradoxal, pentru că oamenii se aşteaptă în momentul în care află că eşti artist, să fii diferit faţă de ei. Nu este aşa. A şti picta este un har cu care ai fost înzestrat, dar noi ne-am născut oameni, nu pictori. De regulă oamenii tind să fie etichetaţi după profesie: ăla e preot, ăla e medic, celălalt e artist. Dar înainte de profesie, defilăm în faţa celorlalţi ca oameni. Indiferent de etnie, nivel de inteligenţă, şcoli absolvite, etc., calitatea de om este fundamentul, restul însuşirilor sunt colaterale. 

D. L.:Le vom lua pe rând. Pictorul Paul Bătăiosu – vorbiţi-ne despre artă ca formă de educaţie.

P.B.: S-ar putea scrie tone întregi de lucrări faţă de acest subiect. Este fundamentul care stă la baza educaţiei. Din punct de vedere a esteticului, înglobând aici toate caracteristicile: etică, morală, interacţiune umană, arta are mai multă pregnanţă în educaţional decât ştiinţa. Arta este cea care cultivă frumuseţea nativă, iar ştiinţa este cea care prin studiu şi competenţe cognitive te ajută să îi înţelegi sensul.


D.L.: Predaţi arta picturii altor ucenici?

P.B.: Da, dar într-un sens mai restrâns. Profesia mea se desfăşoară foarte mult pe schelele bisericilor. Nefiind un mediu foarte relaxant şi numărul ucenicilor este mai mic. Sub îndrumarea mea am înscris patru ucenici la comisia de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române. Sunt abilitat să îi pregătesc pe timpul uceniciei şi a stagiaturii. Din punct de vedere al predării picturii mi-ar plăcea să existe şi în Huedin o Şcoală Populară de Artă. Împreună cu alţi profesori şi artişti din oraş am putea să organizăm cursuri pe diferite ateliere. Ar fi o completare la activităţile Clubului Copiilor din Huedin. Din păcate, în condiţiile de astăzi, modul de organizare şi logistica unui asemenea proiect sunt greu de realizat. Ar trebui implicaţi toţi factorii de decizie şi asumat proiectul din punct de vedere financiar.  

D.L.:Un alt aspect pe care vreau să-l discutăm este pictura între artă şi afacere.

P.B.: Pot considera pictura bisericească o afacere. Într-o societate ideală, în mod altruist, ar trebui ca aceasta să fie doar o formă de exprimare. Dar este modul meu de viaţă, un serviciu prin care mi-am întreţinut familia. În schimb pictura de şevalet o consider o chestiune intimă pe care o expun pentru mine şi pentru familie. Nu îmi comercializez inspiraţia. 

D.L.:Psihologul Paul Bătăiosu. De ce tocmai psihologia şi de ce la această vârstă?

P.B.: Este un vis mai vechi de-al meu. În tinereţe, atunci când căutai să-ţi faci o orientare profesională, şi raportându-mă la perioada comunistă în timpul căreia această facultate chiar a fost desfiinţată, mi-am dorit mult să urmez această cale. Dar în viaţă tindem să alegem mai multe drumuri. Mie personal mi-ar fi plăcut să urmez diferite specializări: medicina, arheologia, artele plastice şi în mod special arta teatrală. Chiar şi astăzi aş face actorie. Ei, dacă am putea extrage o esenţă a acestor specializări, vom vedea că ele se regăsesc în psihologie. Oamenii sunt entităţi construite numai pe psihologie. Culmea ironiei este faptul că psihologia este văzută ca o „cenuşăreasă” a medicinei. 

D.L.:Psihologul Paul Bătăiosu – vorbiţi-ne despre arta ca formă de consiliere psihologică.
P.B.: În momentul cînd pronunţi cuvântul consiliere psihologică te duci cu gândul la o formă de terapie. Consilierea prin artă se poate realiza pe grupuri-ţintă. Este aşa numita terapie de grup, în care se oferă momente recreative ca alternativă la un comportament indezirabil. Anumite vicii transformate într-un mod de viaţă, mă refer aici de exemplu la alcoolism sau alte forme vicioase, pot fi combătute prin artă, oferind posibilitatea exprimării artistice în diferite ateliere. Poate fi pictură, sculptură, olărit. Această formă se practică în occident, dar este mai puţin cunoscută la noi în ţară.

D.L.:Omul Paul Bătăiosu – Familia ca formă de inspiraţie .
P.B.: În primul rând familia este suportul moral şi social al artistului. Ea există în sfera oricărui pictor. Să-l luăm ca exemplu pe Tonitza. Caracteristica tonitziană o reprezintă  modul prin care a reuşit să surprindă ochii şi faţa propriilor copii. Cu toate acestea, familia nu este elementar primordial de inspiraţie artistică. Este important ca în mometul în care un artist are familie, aceasta să-i accepte trările şi frământările, să nu-l îndepărteze de activităţile şi preocupările lui. 

D.L.:Viaţa dumneavoastră este ca o pictură frumoasă sau au existat şi momente dificile?
P.B.: Aţi spus o pictură frumoasă? Există o impresie a simţului comun, a individului care nu are legătură cu actul creativ, a celui care se află în postura de simplu privitor, de a considera că viaţa unui artist este o adevărată poezie. Aparent aşa e. Se bazează pe faptul că un artist este mai nonconformist, mai degajat, neancorat în principiile sociale. Pe din afară aşa este, dar în profunzime, viaţa artistului este o continuă tulburare, o vijelie, o furtună. E o bătălie cu sinele. Un artist are foarte des căderi în contemplare şi necunoscut. Încerci să te ridici, dar cazi mai adânc. Tot timpul ai impresia că nu ţi-ai găsit încă drumul. Trăieşti în permanenţă cu temerea că nu poţi ilustra tot ceea ce vezi. Îţi regăseşti liniştea abia atunci când, la finalul unei picturi, îţi aşezi penelul pentru ultima oară pe şevalet.  

D.L.:Sunteti un personaj cunoscut în Huedin, puţin controversat şi enigmatic. De la ce credeţi că pleacă această postură?
P.B.: Prin contradicţie de la regula de viaţă boemă a artistului, cred că la mine tocmai un mod de viaţă normal face ca unii oameni să îşi pună întrebări. Ideea preconcepută a oamenilor este că un artist depăşeşte graniţele impuse de perceptele sociale. Oamenii acceptă să vadă în comportamentul unui artist elemente de frondă împotriva oricărui sistem. Eu locuiesc de 25 de ani în Huedin, am o familie pe care o respect şi în acelaşi timp am un comportament social care nu se diferenţiază cu nimic de viaţa unui om normal. Mă lovesc zilnic de acelaşi cotidian cu care se confruntă orice tată şi soţ. În afara faptului că aspectul facial mă diferenţiază de alţii, aici mă refer la barbă şi la părul mai lung, nimic din viaţa mea nu transpare ca un element disproporţionat faţă de alţi oameni. Cred doar că faptul că nu mă mulez după un tipar anticipant al artistului mă face să fiu privit în această postură. E o contradicţie de percepţie prestabilită.  

D.L.: Exerciţiu de imaginaţie: cum aţi surprinde într-un tablou liniştea?
P.B.: Am să vă şochez, dar vă declar că liniştea nu este bună. Ea nu intră în sfera mea de inspiraţie. Unde e linişte nu există frământare, există doar ceva inert şi inactiv. Nu îmi doresc să surprind liniştea pentru că nu aş avea nimic de spus. Dacă tot am ajuns să ne naştem, atunci trebuie să trăim viaţa în tumultul şi zgomotul ei. Eu sunt adeptul hedonismului, curent care nu implică liniştea ca element de reper. 



Galerie 1

Galerie 2

1487 Vizualizări.
Articol adăugat în 07 Februarie 2010 ora 22:42 de către Admin.


Postat de aYUtYUQQJkL în data de 07 Decembrie 2011 ora 05:18

cZEuMlgjALof
It's really great that peolpe are sharing this information.

Postat de TWzXuKrXkZyVHuTlnrv în data de 08 Decembrie 2011 ora 15:44

UbGdAIMNIZ
hW9R5O , [url=http://gcyiqkfmhjfd.com/]gcyiqkfmhjfd[/url], [link=http://nrkacopxeznl.com/]nrkacopxeznl[/link], http://gggvuvkcceda.com/

Postat de IEfyaCqzGFGjjOPzp în data de 10 Decembrie 2011 ora 14:24

QelHGLxdzMHD
p5iBl9 <a href="http://csbaobymkeyb.com/">csbaobymkeyb</a>

Postat de htZIgxokSFs în data de 11 Decembrie 2011 ora 21:18

koBydaxKNLcQqQ
vPBy1L , [url=http://yzmcgcllrmrg.com/]yzmcgcllrmrg[/url], [link=http://osxxrkilcibv.com/]osxxrkilcibv[/link], http://pvoyxyqjdgzj.com/


Adaugă un comentariu


Nume

Email

Subiect

Comentariu
Citeşte termenii şi condiţiile de utilizare

Realizat de Interhit